Ţuica curge, beţivii beau!

Îl vezi pe stradă, îl vezi prin curte, îl vezi la bar, îl vezi prin cârciumi, discoteci, cluburi, pieţe, îl vezi în faţa blocului, îl vezi pe la vecini şi-l vezi chiar şi pe la chioşcurile ruginite de pe străzile lăturalnice… Cine este el? EL este OMUL IUBITOR DE BĂUTURI SPIRTOASE -mai pe scurt, beţivul!
În cele ce urmează voi incerca să zugrăvesc o viaţa din ziua unui beţiv de la ţară.
Individul se scoală transpirat, agitat, dar mai ales, însetat. Din instinct intinde mâna spre marginea patului… “La naiba! Nu mai e ţuica!”. Răguşit, vlăguit şi adormit se ridică în capul oaselor, luând-o alene spre bucătărie. Scoate de sub masă o sticlă de doi litri din cel mai bun rachiu produs astă toamnă -evident, din prunele furate de la vecini şi alţi buni prieteni. Ce mai e aia cană? Dă pe gât juma’ de sticlă la fel cum ar da pe gât apa un ţăran normal, după o zi de sapă. Pac pac (cum spune tovaraşul meu Cos) şi omul e ca nou! Forţa îi revine în braţele slăbite şi-n picioarele musculoase (adică de muscă).
Soarele a răsărit de mult. Îşi ia basca şi pleacă pe stradă. “Trebuie să scot un ban azi de undeva!”, gândea el in timp ce-l zărea pe bunul său tovaraş de pahar, Romică, apropiindu-se. “Să trăieşti Viorele! Hai, vii la Bondocică? Fac cinste băi musteaţă! Hai că vine şi Gicone!”. “Băi Romică, sa dea dracii-n ea de nevasta! Tot pân vecini stă… Hai futu-i mama mă-sii, am mai luat din alocaţia lu’ ăla micu’!”, zise Viorel cu regret. Şi hai la cârciumă şi dă-i cu ţuică până seara. N-a rezistat omu’ până n-a luat şi o litră de ţuică-n buzunar…
Pe drum înapoi, ceva îi atrage atenţia: aude voci de copii. “Radu e aici?”, întreabă el. Nu-şi mai văzuse fiul de o săptămână. Răspunsul a fost prompt: “Nu!”.
Merge înainte, intra pe aleea casei sale, îşi bea ţuica din buzunar şi începe să urle disperat: “Nicooo! Nicooo! Nicooo! Vino fă şi te fute cu bărbate-tu!”. Şi în timp ce liniştea îl cuprindea tot mai tare, se gândea: “Ah ce sete mi-e! Ţuică, vreau ţuicăăă!”

Fitzzele există!

Cred că asta este cea mai mare fiţă a mea de până acum: să-mi fac un blog de fiţe!

Sincer, nu-mi găsesc inspiraţia acum, mi-e lene să mă gândesc ce aş putea scrie pentru început în acest blooooog :D 

Aşa că, de acum încolo, vă invit aici să discutăm fiţele pe care le vedem, practicăm, întâlnim sau de care auzim! Don’t be shy 2 be fitzzos!