Indianu’ de la metrou

Azi am văzut o fitză de fitză! Cred că e în acelaşi timp şi cea mai mare dovadă de ţărănie existentă în bucale (bine, în afară de persoanele alea geniale care trag flegme scârboase pe oriunde apucă, de parcă ar fi un semn al masculinităţii şi virilităţii lor sublime, admirabile şi care totuşi lipsesc cu desăvârşire!).

Un om, foarte brunet şi care are probabil rude în India, stătea la una din gurile de metrou de la Aviatorilor, chiar în spatele unei uşi, şi asculta la mobilul său, şterpelit cine ştie de unde, o manea de viaţă şi voie bună, în timp ce trăgea un smoke de Carpaţi…

Tare mândru şedea el în colţul ăla, expunându-şi zâmbetul gălbenit şi pe alocuri ştirb, de sub o mustaţă unsuroasă şi o expresie gen Borat. Bine măcar că i se asortau ciocatele alea prăfuite cu costumul cu bling-bling (a se citi lucios de jeg) şi cămaşa căcănie-înflorată.

Indianul se simţea bine şi nu ezita să o arate secundă cu secundă, emanând o fiţărae nesimţită şi puturoasă prin fiecare por bronzat al său! …no comment!

posted by alezzu